Având un impact major asupra publicului și politicienilor, speciile de carnivore, între care se află și ursul, sunt probabil grupul de specii cel mai greu și costisitor de conservat în contextul lumii moderne și aglomerate în care trăim. Tradițional studiile de cercetare ce vizează fauna sălbatică, urmăresc să clarifice principalele atribute ale stării unei populații (1) mărimea populației, (2) distribuția într-un anumit spațiu, și (3) capacitatea habitatelor de a oferi hrană și adăpost speciei.

Din perspectiva managementului speciei urs, întrebările Unde? și Câți? conduc la nevoia de a cerceta dinamica populației de urs și a factorilor ce afectează dinamica acesteia. Prin dinamica unei populații înțelegem distribuția spațială și deplasările indivizilor sub influența factorilor interni (vârsta, sex) și externi (deranj, hrană, etc.). În completarea acestor seturi de informații cu caracter ecologic, din perspectiva managementului ursului și mai ales sub presiunea existenței conflictelor om – urs, eforturi substanțiale trebuie făcute pentru a analiza comportamentul urșilor și a identifica factorii ce conduc la apariția conflictelor. În toate țările în care ursul este prezent, cercetătorii depun eforturi sistematice în a îmbunătății informațiile privind specia, îmbunătățind permanent metodele utilizate în colectarea de date și analiza acestora.

Din perspectiva studiului celor trei atribute, menționate anterior, ce definesc starea unei populații, ursul brun este însă o specie problematică atunci când se planifică și implementează activități de cercetare, deoarece deplasărilor lor au loc în teritorii mari, de ordinul zecilor de mii de hectare. Determinantă în deplasarea ursului este manifestarea diferitelor comportamente precum comportamentul de hrănire, comportamentul de reproducere sau comportamentul de autoapărare. Un alt element important ce îngreunează studiul speciei este somnul de iarnă, comportament tipic ursului brun ce impune retragerea acestuia în zone liniștite, greu accesibile pentru a petrece o perioadă îndelungată în bârlog. Manifestarea tuturor acestor comportamente este asociată cu comportamentul exploratoriu, manifestat prin parcurgerea de distanțe mari pentru explorarea și în final ”cartarea” mediului de viață. În realitate lucrurile sunt însă și mai complicate deoarece factorul uman influențează semnificativ manifestarea oricărui comportament și prin urmare și dinamica populației de urs.

Chiar dacă este dificil și costisitor avem nevoie informații actualizate și corecte privind specia pentru a putea planifica un studiu eficient de monitorizare a populației de urs pentru a putea planifica măsuri de conservare a habitatului și pentru a înțelege modul în care acesta este utilizat de urs. Avem nevoie de cercetare și de rezultatele ei pentru a putea implementa măsuri de reducere a conflictelor, deoarece e nevoie să cunoaștem cel puțin la un nivel minimal mecanismele ecologice și biologice ce stau la baza apariției conflictelor pentru a putea preveni apariția acestora. Existența informațiilor cu caracter științific ar trebui să conducă la identificarea de soluții cu impact pozitiv asupra ursului și omului deopotrivă.