Într-o mișcare fulger și o tăcere totală față de nevânători, Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor din România (AGVPS) cel mai vechi for al vânătorilor din România și-a ales, pentru următorii doi ani, o nouă conducere, îndepărtându-l din poziția de Președinte pe domnul dr. ing. Neculai Șelaru, membrii cu drept de vot alegând în locul domniei sale, pe domnul parlamentar dr. ing. jur. Florin Iordache.

E de neînțeles că totul s-a făcut fulgerător, deoarece domnul Șelaru a fost liderul AGVPS din anul 1990, fiind o persoană respectată în domeniu, un bun cunoscător al sistemului administrativ și politic, cu conexiuni personale și politice robuste. Domnul Președinte Șelaru și cu mine am avut divergențele noastre și cu greu aș putea spune că împărtășim aceleași opinii, totuși vreau sa cred ca respectul profesional a fost un punct comun. Prin urmare m-am așteptat la o retragere elegantă, demnă de un om care a prezidat un domeniu asa bogat istoric și cultural cum este cinegetica din România. Dar aici nu mai e nimic de comentat. Votul e vot!

Mai problematică însă mi se pare tăcerea în care s-a derulat totul, ca și cum ar fi cumva rușinos să anunți un congres, să îl promovezi ca un moment de schimbare și să te bucuri că AGVPS are o nouă conducere. AGVPS este o structură asociativă privată, ceea ce ar presupune că mișcările administrative interne ar fi doar de interes intern de unde și o posibilă justificare a lipsei de comunicare. Totuși îmi permit să subliniez că acest lucru nu este totalmente corect. Ca și organizație cu responsabilități punctuale în domeniul cinegetic, deci în gestiunea faunei sălbatice, organizație de utilitate publică (http://agvps.ro/) și deci beneficiară a tuturor avantajelor ce derivă din acest statut, organizație ce reprezintă gestionari de faună cinegetică, un bun de interes public, AGVPS ar fi făcut un mare pas înainte către contestatarii săi dacă ar fi manifestat o mai bună transparență. Bineînțeles, că este însă dreptul conducerii asociației să decidă strategia de comunicare, iar obligația la transparență este mai degrabă una morală decât una legală.

Debarcarea domnului Șelaru nu este însă surpinzătoare pentru majoritatea celor ce urmăresc domeniul vânătorii. AGVPS nu pare să fi reușit în ultimii ani să facă reformele necesare pentru a se adapta la toate schimbările sociale și politice. În ciuda asocierii istorice cu The International Council for Game and Wildlife Conservation (CIC) și European Federation for Hunting and Conservation (FACE), două organizații internaționale puternice ce își adaptează matur politicile și strategiile pentru a răspunde nevoilor sociale și ecologice, structurile asociative ale vânătorilor din România au percutat târziu sau unii ar spune greșit la toate modificările recente din domeniul conservării biodiversității, unde la nivel practic și nu doar teoretic ar trebui să joace un rol important și să fie parteneri serioși pentru toate părțile implicate. Loviți serios, în special financiar, de oprirea vânătorii carnivorelor mari, de evoluția pestei porcine și de două suspendări consecutive a cotelor pentru unele specii de păsări, vânătorilor din România pare să le fi lipsit lideri care să lupte pentru reformarea reală a sistemului, deschiderea lui către parteneriate cu alte grupuri de interes și întărirea capacității administrative de management al faunei, renunțând la luptele de gherilă pentru menținerea unui status quo depășit moral. În fond, gestionarii și vânătorii sunt, dacă nu legal cel puțin moral, responsabili în fața restului societății de succesul sau insuccesul măsurilor luate. Chiar dacă mulți dintre gestionari și vânători vor spune că fauna nu e treaba noastră a nevânătorilor, deoarece ei asigură conservarea speciilor pe banii lor, și e drept unii cheltuie sume serioase de bani, țin să menționez două aspecte (1) nimeni, dar nimeni nu obligă pe cineva să devină gestionar sau vânător, prin urmare cheltuielile sunt asumate în mod conștient și voluntar ca parte a contractului administrativ care îți dă dreptul de a gestiona sau a vâna (cât de bun e contractul e o altă discuție) (2) fauna cinegetică reprezintă un bun de interes public, cu valoare ecologică, economică și nu în ultimul rând socială iar fiecare membru al societății are dreptul de a o percepe și înțelege prin prisma propriilor valori și credințe, prin urmare interesul față de faună este îndreptățit legal și moral. Nu în ultimul rând vânătorii ar trebui să știe că din cele mai vechi timpuri, de pe vremea când a apărut vânătoarea, judecata legii nu îi scapă pe membrii unei societăți de judecata socială, prin urmare vor fi mereu sub lupa restului societății. Tot acest context, aproape nou pentru vânătorii din România, au dus inevitabil la acest moment al schimbării conducerii. Oare aceasta va produce și schimbările așteptate de vânători dar și de noi restul, nevânători?

Pentru nevânători pare a fi doar o schimbare fără conținut care nu va schimba nimic pentru faună. Poate singurul aspect ce ar putea sării în ochii publicului ar fi alegerea domnului parlamentar dr. ing. jur. Florin Iordache ca Președinte . Persoană publică contestată deschis de o bună parte din societate, devine liderul unei extrem de importante entități din sistemul de management al faunei din România. Totuși as vrea să avertizez că nu e o schimbare doar de formă. Conducerea AGVPS are pârghiile necesare de a fi mai eficientă în izolarea domeniului și recrearea unui club închis, care indirect nu ar face altceva decât să pună și mai multă presiune de domeniu, deoarece creșterea interesului societății față de faună este tot mai mare iar social media alimentează acest interes. O va face sau va porni pe calea deschiderii domeniului? Nu vreau să critic înainte de a vedea rezultate (și ele sunt așteptate de mulți), așa cum nu vreau sa credeți că sunt un susținător al domnului Șelaru (căruia îi doresc putere să pună pe hârtie vasta s-a experiență de cinegetician spre bucuria noastră a celor ce iubim fauna).

Întreb însă în numele unor prieteni vânători ce își doresc o schimbare administrativă, legală și morală a sistemului, dacă va fi posibilă această schimbare? Va fi mai transparentă activitatea AGVPS? Va exista măcar intenția de a servi interesului public și nu de a servi interese speciale sau de grup? Si dacă vorbim de interese speciale se vor pune în discuție contractele de gestiune, limitele fondurilor și multe alte aspecte ce ar trebui îmbunătățite? Personal sunt sceptic, deoarece noua conducere e cam tot cea veche. Sunt destui cei care, la fel ca mine, își doresc ca sistemul cinegetic din România să fie reformat până la nivelul la care aspectele financiare sa nu pună presiune pe faună (greu de realizat, dar nu imposibil ), braconierii, în special cei cu arma, să dispară (cu nivelul actual de cultură și educație pare utopie), vânătoarea să devină cu adevărat o unealtă de conservare a faunei (teoria sa devină practică), gestionarii de fonduri cinegetice să aibă un cuvânt de spus în conservarea habitatelor speciilor (așa cum e normal), iar relațiile profesionale între grupurile de factori interesați de faună să fie normalizate (măcar până la nivelul în care nu se mai aruncă cu injurii). Nu înțeleg însă de ce au tăcut și tac în continuare cei care au cu adevărat ceva de spus.