Dacă în oraș un claxon nu te mai face să tremuri, în pădure orice zgomot te face extrem de atent. Ai intrat pe ”modul” supraviețuire. Până la urma, pădurea e ”casa urșilor” și ai auzit multe povești una mai grozavă ca cealaltă. Fiorul acestui gând te face să auzi mormăieli, să vezi o spinare de urs în fiecare cioată și să adulmeci mai atent aerul la fiecare al doilea pas. Când ieși din pădure răsuflă ușurat ca nu ai dat nas în nas cu ursul. Ai supraviețuit sălbăticiei pline de pericole, în care ursul e fiara supremă! Ți-ai învins frica!

Multe persoane apreciază o întâlnire, fără incidente, cu un urs ca pe o experiență extraordinară ce rămâne pentru mulți ani, din care își amintesc doar frumusețea animalului. Există însă oameni ce au și experiențe negative cu ursul. Nu este deloc confortabil să fi păgubit de rodul muncii tale sau viața ta să fie schimbată de un accident ce implică și un urs. E greu de tolerat că fiecare simte altfel, e greu de înțeles de ce fiecare se poziționează altfel și e greu de înțeles că e ușor să treci de la toleranță la ură. A înțelege presupune să începi să asculți fără să îți fie frică de ceea ce urmează sa afli.

Pentru mine ursul e un simbol social și nu un simplu animal, și nu doar pentru ca apare frecvent pe tricourile unora sau în discursurile altora. Modul în care trăim azi alături de ursul brun și alte ”jivine” ar trebui să fie simbolul maturității noastre sociale. Conștientizarea, recunoașterea unei probleme și găsirea de soluții e în cultura civilizației moderne o dovadă de maturitate și de curaj. Cu ursul, dacă e să considerăm mass-media, social-media și discuțiile la șpriț avem câteva probleme, poate doar problemele vedetelor și politicienilor sunt mai apetisante decât cele ale ursului.

La noi, experiența personală e cea care primează, percepția personală e ceea ce domină, evaluarea personală e adevărul absolut căci evaluarea personală nu poate da greș! Faptele sau abordările științifice sunt doar un ”zgomot de fundal”. Frecvent faptele sunt un decor menit să pună în lumina științei talentul personal, fiind manipulate pentru a se potrivi unei teorii, iar talentul personal se distribuie variabil între grupuri sociale. Cei iubitori de animale, cei iubitori de natură, cei iubitori de natură și vânătoare, cei iubitori de carne și cei iubitori de fructe și legume, cei plătiți ”regește” pe proiecte, cei ce scot bani din buzunar pentru urs, cei ce baga mâna în buzunar pentru urs, cei păgubiți de urs, cei care simt că trebuie să ii protejeze pe alți de urs, cei cu un interes, cât de mic, jonglează cu emoții și teorii.

Ursul face parte din mitologie și cu teoriile actuale va rămâne acolo mult și bine. Iar istoria ne arată că frica și credința au mers de mână prin epocile întunecate ale omenirii. Legat de urs cred, noi nu am căutat să devenim mai conștienți de probleme și de soluții, ci doar am manipulat credințe și teorii. Putem conștientiza fără să ascultăm, fără să evaluăm, fără să înțelegem? Trebuie să începem să ne punem întrebările potrivite legate de urs. Și legat de noi de asemenea. Facem totul cum trebuie? Abordăm obiectiv problemele? Suntem destul de maturi să acceptăm rezultatele care nu se suprapun credințelor sau teoriilor noastre?

Cred că problema ursului are o simbolistică socială. Frica e principalul sentiment indus de urs. Frica de a nu putea să te aperi, de a nu putea să îți aperi bunurile, frica de a nu pierde o bucată de natură, de a nu pierde venituri… frica în general. Pentru unii ursul poate fi un animal frumos, un monstru real sau un demon interior. Pentru mine ursul este totemul cu ajutorul căruia am început, destul de târziu e drept, să îmi pun întrebări. Datorită lui am început să înțeleg că fiecare simte diferit situații similare. După 13 ani de activitate, încep să înțeleg că nu e vorba de urs ci de oameni și temerile lor. Poziționările noastre sunt în mare măsură fundamentate pe experiențe personale, fiind frecvent susținute de argumente de ordin emoțional deoarece avem valori diferite și asta nu e greșit.