In cele ce urmează voi prezenta de ce improvizația nu funcționează mereu, iar în situații conflictuale mocnite, așa cum e la noi în privința ursului conflictul dintre vânătorii verzi (împreună cu susținătorii lor) și ONG-iști verzi închis (împreună cu susținătorii lor), efectul poate fi distructiv.

În general conflictele de mediu sau mai specific cele legate de biodiversitate au la origini perspectivele diferite asupra obiectului discuției, perspective care sunt mereu accentuată de valorile personale, astfel încât, extrem de rapid conflictul este alimentat de emoții. În legătură cu ursul, conflictul este alimentat prin media și social media care abundă de imagini impresionante cu oameni morți sau victime desfigurate de urs alternate cu imagini impresionante cu ursuleți maltratați sau omorâți de câinii. Cam acestea sunt ”armele„ folosite. Această abordare nu este însă un spectacol improvizație, ci un spectacol regizat. Perspectiva mea e că această abordare este falimentară pe termen lung și nu facilitează ajungerea la un consens. Totuși, fiind ONG-ist part-time, trebuie sa spun că mi se pare semnificativ mai imoral să te folosești public de suferința oamenilor pentru a-ți promova interesele. Dar, acesta este contextul în multe alte zone și cu multe alte specii, nu e nimic nou la el, nimic surprinzător, poate decât faptul că în țările civilizate în conflicte de genul ăsta intervine de obicei o entitate care asumă un rol de moderator. La noi nu e nimic și nimeni să facă treaba asta.

În locul moderatorului însă intră pe scena improvizată pseudoștiința. Si cum o face mai bine? Folosind matematica deoarece matematica e o știință care are capacitatea de a oferii răspunsuri fără a genera emoții. În ceea ce privește studiul despre care discut (link mai jos), pare să fi plecat de la premisa (greșită când e vorba de faună) că cel mai simplu mod de a convinge că ai eliminat emoțiile este să produci o formula matematică. Deoarece contextul (despre asta puteți citii în partea a II-a) nu permite importul unei formule consacrate și validate științific, fie utilizată la altă specie fie în altă țară, studiul improvizează o formulă, care este propusă (cică) pentru a elimina emoțiile de care vorbeam anterior. Mai jos voi demonstra că în realitate formula este destinată să liniștească doar un singur grup interesat de problemă.

Formula propusă e frumoasă și atractivă prin simplitatea ei. N=(N1+N2)/2 înseamnă (în opinia autorului studiului) că la nivel de fond de vânătoare se poate aloca de către autoritatea responsabilă de mediu (sic!), în scop preventiv, pentru a fi extrași din populație, un număr maxim (N=cotă) de urși egal cu media aritmetică a nivelului maxim de prevenție la nivel de fond cinegetic (N1) și … surpriză … nivelul maxim de prevenție la nivel de fond cinegetic (N2). Deci formula simplă (N1+N2)/2 nu e o formulă în sine ci doar o medie a două valori care teoretic sunt calculate diferit de către autorii studiului așa cum puteți citi mai jos (text preluat din integral din  Studiul disponibil zici: Proiect de Ordin privind aprobarea nivelului de prevenție și de intervenție pentru prevenirea pagubelor și a accidentelor produse de specia urs (Ursus arctos) | Ministerul Mediului (mmediu.ro)):

a)           N1= 481*n/100

n=0,6*E+0,2*Pn+0,2*Pv

Unde: N1-nivel maxim de prevenție la nivel de fond cinegetic; E-efective rezultate la nivel de fond cinegetic; Pn-% număr dosare de pagubă plătite la nivel de fond cinegetic, față de cel național; Pv-% valoare dosare de pagubă plătite la nivel de fond cinegetic, față de cel național; n-indice de calcul.

prima formulă de calcul a constat în utilizarea procentuală a numărului de indivizi, numărul pagubelor și al cuantumului valoric al pagubelor la nivel de fond cinegetic, față de cel la nivel național, ponderea fiind

•             60% numărul de exemplare evaluate la nivel de fond cinegetic;

•             20% numărul pagubelor la nivel de fond cinegetic

•             20% cuantumul valoric al pagubelor la nivel de fond cinegetic.

Proporția rezultată la nivel de fond cinegetic, față de cea la nivel național fiind înmulțită cu numărul 481 (reprezentând 5,94% din populația maximă de urs rezultată la nivel național, procent care este mult mai mic față de nivelul maxim de intervenție propus în anul 2016 (7,75%), cifra de 426 (Tab. 1 și Tab. 2) finală propusă pentru nivelul maxim de intervenție rezultând în urma corecțiilor negative), totul împărțit la 100, pentru a afla numărul de exemplare.

b)           N2 = 0,06*E, dacă dens > 11

N2 = 0,03*E, dacă dens > 6 și <11

N2 = 0*E dacă dens <6

Unde N2-nivel maxim de prevenție la nivel de fond cinegetic; E-efective rezultate la nivel de fond cinegetic; a doua formulă de calcul a constat în utilizarea densităților la nivel de fond cinegetic, rezultată din analiza de la punctul 5 al acestui studiu. Calculul numărului de exemplare propus ca și nivel maxim de intervenție a constat din compararea densităților la nivel de fond cinegetic, față de media rezultată la nivel național (11 indivizi la 100km2). Dacă această densitate este mai mare decât media la nivel național, s-a propus o intervenție de 6% din numărul de exemplare de la nivel de fond cinegetic. Dacă densitatea pe fond cinegetic este mai mică de media națională și mai mare de 6 indivizi/100km2, s-a propus o intervenție de 3% din numărul de indivizi la nivel de fond cinegetic, iar dacă valoare densității pe fond cinegetic este mai mică de 6 indivizi/100km2, nu s-a propus o intervenție.  

Prima dovadă a improvizației propuse este faptul că pentru stabilirea numărului maxim de intervenție se folosesc două formule diferite ambele folosind ca element central variabila ”E” (efective la nivel de fond cinegetic). Ambele formule însă sunt complet lipsite de componenta de matematică aplicată, nu sunt justificate de existența lor în literatura de specialitate, ambele folosesc constante care nu sunt clar definite ca origine precum și variabile care au o proveniență dubioasă. Ar putea să existe două explicații pentru folosirea mediei si anume (1) formulele sunt arbitrare si au oferit rezultate proaste fiind necesară o corecție de 50% sau (2) au fost propuse după ce s-a stabilit rezultatul.

Să discutam acum de formula a). În această formula cheia și lacătul e ”indicele de calcul – n”. Pentru calculul acestuia se propune utilizarea procentelor la 60%, 20% si 20% pentru ”E”, ”Pn” și ”Pv” propunere aleatorie deoarece nimic din formulă nu explică de unde provin aceste procente. Ba mai mult, scara valorilor E, Pn și Pv este atât de diferită în termeni de ce reprezintă dar și valoric încât face puțin probabil ca indicele n să producă valori reprezentative pentru metoda și obiectivele propuse. Dacă ”E” (efective rezultate la nivel de fond cinegetic) reprezintă o valoare numerică, ”Pn” și ”Pv” sunt valori relative care au si o scară diferită (sute, mii, milioane etc.). În realitate nici ”E” nu e o valoare clară deoarece asupra valorii ”E” autorii studiului menționează că a fost aplicată o ”corecție” de 0,5. Adică ”E” este o valoare ce a fost considerată din prima greșită, iar ”Pn” și ”Pv” sunt valori relative care arată că într-o zonă sunt mai multe pagube decât în alta. Să mai luăm în considerare și că ”E” reprezintă de fapt o valoare (greșită) valabilă strict pentru intervalul de timp de 2-3 săptamâni în primăvare în care s-au numărat urmele de urs și valoarea nu se reflectă în numărul de urși dintr-un fond de vânătoare în lunile august-septembrie (când au loc cele mai multe pagube).

Să rezum. La o valoare considerată greșită chiar de autorii studiului (chiar ei au aplicat o corecție) și la două valori relative aplicăm niste procente arbitrare care conduc la un ”indice de calcul”. La nivel de principiu existența unui indice de calcul pentru cotă nu este greșită, însă modul în care este calculat ”n” este o improvizație. Această improvizație devine și mai clară când este aplicată unei valori de 481. Această valoare 481 (urși) nu are proveniență nici matematică, nici legală, nici emoțională. Este de fapt valoare stabilită arbitrar ca fiind bună pentru o cotă  (5,94% din populația maximă calculată nu se știe cum) la nivel național. În fapt deși formula este prezentată ca fiind metoda prin care s-a stabilit cota de prevenție, formula rezolvă de fapt problema repartiției unei cote stabilite deja la 481 urși la cei aproximativ 400 de gestionari de fonduri de vânătoare. Formula este deci destinată să liniștească niște emoții potențiale din grupul celor care doresc să vâneze. Adică să nu se supere nimeni că o asociație cu trei fonduri a primit 9 urși și alta cu patru fonduri numai 2 urși.

Despre formula b) nu mai discut pe larg ci doar pe scurt. Ea spune că cei care au pe fond densități mari primesc o cotă de 6%, cei cu densități medii doar 3% iar cei cu densități mici nu primesc nimic. Dincolo de faptul că procentele sunt din nou stabilite fără noimă, această abordare tinde să stimuleze gestionarul să raporteze mai mulți urși anul următor ca să primească o cotă mai mare.

Acest exercițiu de improvizație este încă o dovadă că matematica deși teoretic poate sa limiteze emoțiile în practică nu se întâmplă așa. Formula nu va mulțumii nici grupul vânătorilor (pe acestia din urmă doar parțial deoarece, din păcate, din solidaritate, vor accepta improvizația) nici grupul conservaționiștilor din simplu motiv că formulele matematice au fost propuse după ce s-a stabilit rezultatul. Desfăcută în bucăți formula propusă ca soluție salvatoare va alimenta conflictul, va influența decizii politice și va arunca în neant orice efort de îmbunătățire a managementului speciei. Din păcate nu va rezolva problema viitoarelor atacuri asupra oamenilor, acestea au existat și pe vremea când ursul nu era specie protejată și vor exista și după ce se va aproba această cotă. Pentru a reduce numărul de morți și răniți trebuie să lucrăm la oameni nu la urși.

Pentru mine e prea dureros să mai analizez acest studiu. Mă opresc aici cu speranța că următorul va fi mai bun. E o speranță pe care o port cu mine din 2007.